Vezi mai multePreludiu
Nu ai obosit
să visezi cu ochii deschiși
să ignori evidențele
să nu te lași înșelat măcar odată
de aparențele printre care încă răzbați?
Nu ți-ai asumat niciodată statutul de victimă
sau pe cel de exclus și nu ai ezitat
să faci pasul alături sau în față îndată
printr-o rotire pe loc
ca vântul, ca timpul și gândul.
Înainte să-ți constate absența ceilalți
erai mai departe decât puteau să te atingă
sau să te prindă cu lațul de vorbe
să-ți reproșeze orice, te miri ce!