Îmi place poezia lui Ciprian Macesaru ca, într-o vreme când se poarta exclusiv the sound and the fury, are curajul subtonurilor - si chiar al tacerii. În textele lui nu se striga, nu se boceste, nu se racneste; dimpotriva, e asumata explicit o etica a tacerii, un mod tacut al afirmarii de sine.
Radu Vancu
