Istoria moderna a Romaniei a fost extrem de agitata, plina de situatii critice, rezolvari de ultim moment, cotituri doctrinare, aliante si despartiri politice, lupte de orgolii, tradari si sacrificii.
In toata Epoca Moderna am avut o Constitutie Democratica (1866 si 1929) si numeroase perioade cu stare exceptionala sau de asediu.
O dinastie zbuciumata de conflicte interne si lovita de incredibile probleme de legimitate se va prabusi lent pana la Dictatura regala si apoi in stadiul de simpla reprezentanta (in timpul Dictaturii militare, 1940-1944) si va fi inlocuita in urma unei lovituri de palat (1944), pierderii razboiului si a ocupatiei militare sovietice, cu Dictatura comunista (1948).
Dar nimeni - un istoric strain, de exemplu - nu si-ar fi putut inchipui ca pe aceasta lista lunga de socuri politice mai exista o forma de lovitura de stat: cea data expres pentru a distruge Constitutia democratica, o lovitura de stat parlamentara (definita de Curtio Malaparte in Tehnica loviturii de stat), fapt considerat in Istoriografie sursa slabiciunilor si vulnerabilitatii Sistemului democratic din Romania in fata schimbarilor majore petrecute in Europa in Perioada interbelica, momentul care marcheaza in istorie esecul democratiei romane.