„Avem acum acest excelent volum intitulat Lucru de mână, un volum cu o structură originală (nu doar prin felul în care sunt gândite cele trei părţi ale cărţii, ci şi prin ideea notelor-poem), cu texte în care câteva existenţe (a autoarei, a mamei, a tatălui, a Maminei, a bunicului) sunt marcate de linii ce se întrepătrund şi se despart sofisticat şi emoţionant, desenând o hartă intimă, a vulnerabilităţilor, o hartă cu o legendă gravă, o legendă care ne ajută să pătrundem în teritoriul poeziei scrise de Alice Popescu. Paradoxal, forţa autoarei vine din fragilitatea sa, pentru că această fragilitate transcende cadrul observaţiei imediate, al stărilor sufleteşti primare.“