Lucrarea Ginei Stoiciu prezinta, in cronici scurte si percutante, experienta de viata a individului contemporan, personajul principal al epocii. Individul contemporan suntem noi, cei care traim tensiunile si schimbarile epocii. Diferitele posturi ale individului contemporan, pe variate scene ale vietii, constituie un joc de oglinzi, in care ne recunoastem starile si atitudinile.
Geometria narativa a eseului aminteste de Cutia Pandorei, care, odata deschisa, scoate la iveala pericolele invizibile care ne pandesc. Lipsite de nostalgie, lucide si polemice, cronicele evita morala Binelui si a Raului si tentatia profetiei. In ansamblu ele reconstituie spiritul epocii.
Nici optimiste, nici pesimiste, cronicile se inscriu intr-o retorica a intrebarilor: Cum arata lumea in care traim? Care sunt scenele pe care se deruleaza viata noastra cotidiana? Ce fel de individ fabrica epoca? Care sunt sindromurile care exprima tensiunea in care traim, la hotarele dintre lumea exterioara si lumea noastra interioara? Care ne sunt fricile si oboselile? Cum traieste individul contemporan violenta lumii contemporane? De ce bunastarea obiectiva este acompaniata de anxietati, deprimare si singuratate? Cum sa descoperim viermele ascuns in marul cel verde si frumos al neoliberalismului?
Ansamblul de fapte, experiente si anecdote alimenteaza privirea prin lupa a lumii in care traim. Daca faptele, marturiile si confesiunile alimenteaza realismul cronicilor, incursiunile literare si cinematografice aduc imagini revelatoare despre "nebuniile epocii".