Lumina indepartata a fluviului

Are dreptate Alex. Ştefănescu să identifice în proza lui Ovidiu Dunăreanu „o suprarealitate, obţinută prin transfigurarea ra­di­cală a peisajului dobrogean şi a stilului de viaţă din spaţiul delimitat de Dunăre şi Marea Neagră”; are dreptate şi Angelo Mitchievici când scrie că, prin poveste, Ovidiu Dunăreanu „reali­zea­ză harta unui teritoriu mai puţin explorat, o parte a Dobrogei sud‑du­nă­rene, o zonă a ei care îşi are centrul simbolic în loca­litatea Ostrov, dar care se întinde pe ambele maluri ale Dunării”. O suprarealitate? Un spaţiu geografic filtrat prin conştiinţa artis­tică a unui prozator cu totul remarcabil? Şi una, şi alta. În fond, Lumina îndepărtată a fluviului (…) este o carte a facerii lumii şi nu despre geneza acesteia (…).