De ce sub pretextul iubirii si grijii parintesti ni s-a transmis ca pentru a reusi in viata trebuie sa fim puternici, trebuie sa nu simtim, trebuie sa muncim din greu, sa ne grabim sau chiar sa fim perfecti?
De ce nu inlocuim mesajele parintesti cu trebuie sa ne trezim?
Daca marul gustat de Adam si Eva este inconstientul? Daca iadul si raiul sunt situate la intrerupatorul constient inconstient? Daca traind inconstientul nu facem altceva decat sa alegem sa traim iadul? Si daca traind in asa maniera este doar o optiune?
Ce s-ar intampla daca am alege sa intelegem care este calea comutarii intrerupatorului? Daca ne-am aminti ca inconstientul manifesta creatie chiar si atunci cand nu este adus in constient? Daca alegem calea constientului? Daca alegem prezentul? Daca alegem trezirea?