Mamă necăsătorită de douăzeci și opt de ani, zguduită de recentul deces al tatălui său, Candice Louradour duce o viață searbădă. Într-o seară ploioasă de iarnă, la Paris, este martora unui accident de circulație. O femeie este lovită de o mașină, suferind răni grave.
Bulversată, Candice îi sare în ajutor, apoi o vizitează la spital. Treptat, între tânăra ingineră de sunet și convalescentă se înfiripă o relație de prietenie. Aceasta până în ziua în care Dominique o roagă pe Candice să meargă în apartamentul ei ca să-i aducă niște lucruri. Din acel moment, totul se va schimba radical...
De ce simte Candice imboldul de a scotoci prin intimitatea unei existențe despre care, în definitiv, nu știe nimic? Și cine este această Dominique Marquisan, doamna elegantă trecută de cincizeci de ani, atât de solitară și de enigmatică?
Mâine ne va fi mai bine urmărește drumul unei femei fragile spre acceptarea propriei persoane, spre libertate. Titlul reproduce ultimele cuvinte ale lui Émile Zola, pasagerul clandestin al acestei povești.
„De obicei îmi fac planuri, umplu carnete întregi, iau notițe; de data aceasta, nu știam câtuși de puțin ce avea să se aleagă de ciudata Dominique și de fragila Candice. Mi-a plăcut la nebunie! Mi-am făcut meseria de povestitoare, lăsându-mă călăuzită numai de imaginație.” Tatiana de Rosnay