Carte de extaz senzorial si mistica daruirii, Maitreyi este mai mult decat o suma de febre erotice, traversate in decorul "literaturii coloniale" cu fervori gidiano-papiniene s.a.m.d. Ea presupune o anume educatie a simturilor, o incarcare pirituala a voluptatii, paralel cu fragezirea senzuala a experientelor livresti. Cum bine observa Allan, "patima de joc" a acestei feminitati explozive anuleaza "obsesia pacatului" - iata cheia morala a cartii.
Maitreyi poate starni interesul oricui.Imbina elemente din multiple culturi , si deci portretizand in carte pe cat de interesant se poate culturile prezentate, dezvolta un anume multi-culturalism . Imbina elementele idealiste unei iubiri cu elementele toxice unei iubiri , si deci e o carte potrivita pentru mine.
Cel mai cunoscut roman a lui Mircea Eliade, Maitreyi îşi are geneza în perioada pe care scriitorul o petrece în India. Nu vreau să discut veridicitatea celor spuse de Eliade în carte. Ceea ce mi se pare de apreciat la Maitreyi este prospeţimea pe care şi-o păstrează după mai bine de 80 de ani de la prima tipărire. Cartea a fost un bestseller absolut în România acelor vremuri şi l-a propulsat pe Eliade la statutul de mare scriitor şi de june râvnit de multe domnişoare. Povestea mai toată lumea. Lumea pe care Eliade o descrie în carte este una nouă pentru societatea în care a trăit. India a fost adusă la Bucureşti prin Eliade şi a deschis apetitul pentru Orientul Îndepărtat în această parte de Europă. Eliade spune în Memoriile sale că a scris Maitreyi pentru a se elibera de perioada aceea din tinereţea sa. Că pentru a putea merge înainte trebuia să pună totul pe foaie şi să se despartă cum se cuvine de o iubire care nu a fost să fie.
Vezi mai multe