Mame Si Fiice

„Mama e moarta, eu sunt mama, e simplu, iata cât e de simplu, e povestea noastra, a celor trei. Când îmi spunea câte o poveste seara, în pat, îmi ziceam în sinea mea ca are un fel foarte lent de a povesti. De data asta a mers repede, atât de repede, privirea mamei s-a mutat în privirea fetei mele, acolo e acum, acolo o regasesc. Si în gesturile lui Angèle, în gesturile nerabdatoare, putin bruste, ale fetitei mele de doua ori preaiubite. Mama traieste în Angèle care alearga pe o peluza interzisa. Mama îmi zâmbeste si îmi vorbeste când Angèle arunca priviri sfidatoare adultilor care o prind si o cearta. Mama e acolo când Angèle cade si se ridica imediat, cu dintii înclestati, stapânindu-se sa nu plânga. E în tipatul pe care nu-l scoate, e în mica ei grimasa de copil capos care nu e dispus sa cedeze. Mama si-a lasat amprenta în toata fiinta copilului meu.” - Justine Levy