Maniunea și Narine sunt cele mai bune prietene! Au în jur de unsprezece ani și s-au cunoscut la corul școlii, în timpul unui spectacol în care scena s-a prăbușit, iar fetele s-au trezit îngrămădite una peste alta.
Prietenia lor, complicată de apropierea adolescenței, stă de la început sub semnul buclucului și al absurdului. Aflăm cu umor despre ziua când fetele s-au trezit pline de păduchi, despre momentul când erau cât pe ce să-și împuște profesorul de sport sau despre vara când Maniunea s-a îndrăgostit de vecinul cel tânăr și însurat.
Sună primejdios? Ei bine, așa este uneori viața – și, mai ales, așa a fost viața copiilor crescuți în timpuri complicate, precum anii 80 ai Uniunii Sovietice. Dar copiii sunt tenace precum gândacii, spune autoarea, și sunt marii supraviețuitori ai istoriei.
Împreună cu Narine, Maniunea și formidabila bunică Ba, călătorim într-o Armenie care este parte din Uniunea Sovietică. Peisajul etnic este extrem de divers. Trăiesc acolo armeni, georgieni, ruși, evrei, azeri și romi. Aceștia sunt prinși în situații când comice, când înduioșătoare, iar memoria scriitoarei îi învăluie pe toți cu o privire plină de nostalgie.
Ce spune autoarea
„Maniunea este o poveste despre un orăşel sovietic izolat, departe de orice capitală, şi despre locuitorii acestuia. Despre modul în care, cu toate lipsurile oribile şi restricţiile de tot felul, oamenii au dobândit înţelepciunea de a trăi şi de a se bucura de viaţă.
Maniunea este o carte pentru copii deveniţi adulţi. Pentru cei care la treisprezece, ca şi la şaizeci de ani, cred în bine şi privesc zâmbind spre viitor.
Maniunea este declaraţia mea de dragoste nesfârşită pentru rudele mele, pentru cei dragi şi pentru oraşul în care am avut norocul să mă nasc şi să cresc.
Lectură plăcută, prieteni!”
(Narine Abgarian)