„Manuscrisul fanariot este o carte fastuoasa, de o senzualitate molipsitoare. Este un poem inchinat Bucurestiului fanariot, o urbe, sau mai bine zis o incropeala urbana, care se leagana zi si noapte in ritmul molesitor al manelelor, cufundata in fumul ciubucelor, in superstitii, zvonuri si magice arome orientale, si care se lasa asaltata in rastimpuri de frenezii endemice si fara obiect, de tristeti grele si melancolii fara nume.
Daca ar fi atit si tot ar fi de-ajuns.
Dar povestea despre o iubire imposibila si care sfarma cutumele, pe care ne-o spune, sprijinita pe documente si cu talentu-i bine cunoscut, Doina Rusti, ridica perdeaua de pe o lume cu obiceiuri, relatii private nemiloase, comportamente surprinzatoare si habitudini stranii care il arunca in perplexitate chiar si pe criticul cu bune cunostinte istorice.” (Eugen Negrici)