Cine a citit romanul Spiriduș sau August 1999 sau Sfârșitul lumii, Editura Paralela 45, 2001, reîncărcat caSpiriduș sau Sfârşitul lumii sau Anul 1999 sau Anul 1000 sau Anul 2199 sau Maratonul, Editura Nord-Sud, 2013, îl va regăsi amplificat la proporțiile unui megaroman în prezentul Maraton, „nava amiral” a prozei mirobolante a lui Dan Grădinaru: primele ediții aveaudoar puțin peste 200 de pagini. Maraton are peste 800 (bașca destul de solidul dosar al receptării din Appendix). În centrul ei/lui e aceeași fetiță care pune în mișcare totul: Spiriduș, cu familia și prietenii ei care concurează în competiții pe orbitele apocaliptice ale istoriei (Paul Cernat).
”Maraton” nu-i un roman polițist, cum sunt romanele declarat polițiste ale lui Raymond Chandler ori cu intrigă polițistă gen Umberto Eco și Dan Brown deși la Veneția, în Palatul Ducal, se produc două crime anchetate de Giovanni. Prima crimă are loc abia după pagina 450 (dincolo de jumătatea cărții). Romanul folosește intens dialogul pentru a intra în pielea și în inima personajelor, dar și sarcasmul, uneori ironia și umorul. E un roman narativ, din acelea care taie în carne vie. E un roman ”în aer liber”, atașant și viu, simți mirosul lui Canal Grande cum simțim noi mirosul Tamisei (Gwandolyn O’Sullivan).