Marx si papusa

Să recunoaştem că, mai înainte chiar de a deschide cartea lui Maryam Madjidi, ceea ce frapează e titlul. Marx et la poupée (în original) nu poate să nu stârnească o reacţie, o curiozitate, fără îndoială scontate şi de autor, şi de editor. Te întrebi dacă nu ai de-a face cu o captatio benevolentiæ vizând cititorul în căutare de paradoxuri. Cu o provocare alăturând inocenţa şi reversul ei. Ca să descoperi mai apoi că şi Marx, şi păpuşa, figuri emblematice, rezumă şi proiectează totodată traiectorii existenţiale, în căutarea disperată a unui adevăr ce li se refuză cu obstinaţie. Marx, orizont precar al unei revolte ce aspiră la o ordine a echităţii, iluzie a „egalitarismului”, mobilizând speranţele unor generaţii şi sfârşind, jalnic, prin a le îngropa visele la rădăcina unui copac; păpuşa, împărtăşind acelaşi final, trădând deznădejdea unui copil care-şi vede lumea risipită, în numele unor idei ori idealuri pe care nu le înţelege.”