Ioan Pop de Popa, născut pe 6 octombrie 1927 în Oradea, este profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vasculară. A efectuat prima operaţie pe cord deschis la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureş. În perioada 2000-2004 a fost senator.
În anul 1944 participă voluntar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului, îşi continuă studiile (clasa a VIII-a) la liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea (1945-1946), după care la Facultatea de Medicină Generală din Cluj (1946-1952), pe care o absolvă cu diplomă de merit Magna cum laudae şi este declarat doctor-medic.
În 1958 realizează experimental primele transplante cord-plămân. Între anii 1952-1962 este numit asistent universitar la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana, IMF Cluj.
În 1957 obţine prin examen titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală. În 1960 se specializează în chirurgia cardiovasculară la Spitalul Fundeni, Bucureşti, sub conducerea profesorului doctor Voinea Marinescu.
În perioada 1963-1974 a fost prorector al Institutului de medicină şi farmacie, Târgu Mureş. În anul 1964 îşi susţine teza de doctorat la IMF Cluj, cu titlul: Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică. I se conferă titlul de doctor în ştiinţe medicale. Prezintă la Atena, la Congresul Internaţional de Chirurgie Cardiovasculară lucrarea: „Procedeul personal de transplantare a inimii”.
La data de 23 august 2004, colonelul în retragere Ioan Pop de Popa din Ministerul Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) în retragere.