Nicolae Dinculeanu (n. 26 februarie 1925, Padea, județul Dolj) este un matematician american de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 2003).
Și-a susținut teza de doctorat sub îndrumarea renumitului profesor Octav Onicescu, devenind el însuși, în scurt timp, un matematician de talie internațională.
Profesor la Universitatea din București și la University of Florida (Gainessville, SUA), are contribuții importante în analiza matematică, teoria măsurii și a integralei, teoria ergodică, spații de funcții și procese stocastice.
A publicat, printre altele, Spații Orlicz de câmpuri de vectori – teză de doctorat (1957), Elemente de analiză matematică. Manual pentru clasa a XI-a (în colaborare cu Eugen Radu, Editura Didactică și Pedagogică, 1961), Manual de analiză matematică (în colaborare cu Miron Nicolescu și Solomon Marcus, Editura Didactică și Pedagogică, 1962–1964), Teoria măsurii și funcții reale (Editura Didactică și Pedagogică, 1964), Integrarea pe spații local compacte (Editura Academiei Române, 1965), Vector Measure (Pergamos Press, Oxford, 1967), Integration on Locally Compact Spaces (Editura Noordhoff, Leyden, 1974), Vector integration and Stochastic Integration in Banach Spaces (Editura John Wiley, 2000).
Viața unui om se află dincolo de istoriile relatate despre ea. Oricât de mult ne-am strădui să surprindem, într-o poveste complexă și coerentă, esența vieții cuiva, încercarea e supusă limitelor inerente naturii umane: lumea pe care ne străduim să o întruchipăm prin mijlocirea cuvintelor e, fatalmente, fragmentară, reductivă și supusă ad infinitum revizuirilor și reconsiderărilor.
Atunci, care e scopul memoriilor, al istoriilor pe care le spunem noi despre noi înșine? Cu siguranță, astfel de texte își propun nu numai să ne ofere o frescă a unei epoci, ci și să ne indice reperele unei vieți. Miza esențială a unei astfel de istorii personale este, însă, aceea de a sta drept mărturie pentru existența unei lumi autentice, una în care personajele au iubit, au suferit, au scrutat tainele științei și, mai ales, în care protagoniștii s-au străduit să transmită generațiilor viitoare cunoștințele și înțelepciunea dobândite.
Memoriile profesorului Nicolae Dinculeanu trasează reperele unui secol teribil din istoria României – sfârșitul perioadei interbelice, Al Doilea Război Mondial și comunismul. În plus, matematicianul autoexilat în Occident pune față în față, prin peregrinările lui, două lumi care, până la un moment dat, păreau ireconciliabile – lumea tihnită și plină de minunății a Vestului și lumea (cândva idilică) a României, strivită sub bocancii comunismului. În profunzime, însă, dincolo de numeroasele întâmplări prin care a trecut povestitorul în viața lui, se simte întotdeauna – uneori blândă, alteori austeră, dar mereu îmbucurătoare – prezența Reginei Științelor.