„Pe lângă Florile răului, traducerile din Edgar Poe, Paradisurile artificiale, Saloane și articolele de critică, Charles Baudelaire lasă și o carte de mici poeme în proză, inserate de-a lungul timpului în câteva ziare și reviste, care în curând se vor sătura însă de aceste delicate capodopere, lipsite de interes pentru cititorii de rând, și îl vor obliga pe poet, a cărui nobilă încăpățânare nu se preta la niciun compromis, să ducă seria următoare la o altă publicație, fie mai dispusă să riște, fie mai literară. E pentru prima dată când aceste poeme, răspândite puțin pretutindeni și aproape de negăsit, sunt adunate într-un volum care nu va fi cel mai mic titlu de noblețe al poetului în fața posterității.”
Théophile Gautier, 1868