Vezi mai multeLa orice pas
Mai pot eu oare iarăşi să privesc
Din tot ce am lăsat voios în urmă?
La orice pas gândirea mi se curmă.
În juru-mi neguri peste neguri cresc.
De mult eu m-am desprins de marea turmă
Şi m-am ascuns sub ochi dumnezeiesc,
Departe de vârtejul cel lumesc
Unde mândria şi dezmăţul scurmă.
Ci uneori mă-ndeamnă câte-un gând,
Nepovestit crâmpei de vis, idee...
Atunci din grota mea cobor călcând...
Dar îngerul mă-ntâmpină pe-alee:
– Ce s-a-ntâmplat cu tine, frate, ce e?
Revino dar sub sfânt acoperământ!