Vezi mai multe
„VIP-uri de carton. Agramati cu frunti inguste, plescaind la porcul de lapte la protap si icrele negre si fructele de mare si ficatul de gasca frantuzesc, imbracati dupa ultima moda, vorbind zgomotos, fericiti ca nu au fost trecuti cu vederea de baronul Constantei. O societate de impostori, stransa in jurul meu si al Ancai, etalata in toata splendoarea ei. Iar noi, doi intrusi in marea aceea de oameni. Noi si familia mea. Facand nota discordanta.
Pe atunci nu stiam ca o sa ajung extrem de aproape de-a ma transforma in ei, ca aveam sa ma trezesc la un pas de a fi asimilat de toata gloata asta. O transformare care avea sa se intample usurel, pe nesimtite, incontrolabil, si din care urma sa ma trezesc brusc, intr-o noapte.“ - George C. Dumitru