Vezi mai multeComedia este genul predominant în opera lui Caragiale. Umorul îmbracă cele mai variate forme: de la comicul de limbaj la comicul de situație; de la ironia comentariilor și a narațiunii la construcția personajelor desuete sau grotești. Ceea ce este specific lui Caragiale este poziția fals neutră, fals echidistantă pe care o adoptă față de personajele sale. În Momentele și schițele lui, nu se pot identifica personaje negative și pozitive. Poziția neutră pe care o adoptă ca narator, redarea faptelor fără asumarea directă a unei atitudini, dă aparența de îngăduință, de justificare prin argumentele proprii ale personajelor. Pe de altă parte, nu există personaj pozitiv pentru că nici unul nu este mai presus de vreo vină. În surprinderea complexității caracterelor, Caragiale nu pare să aibă ochi decât pentru superficialitatea și meschinăria lor.
Orizontul social al schiţelor reunește în limitele sale cvasiunanimitatea păturilor urbane, de la reprezentanţii societăţii înalte până la cei mai umili locuitori ai periferiei. În centrul tabloului și bucurându-se de o largă atenţie figurează exponenţii stratului mijlociu, ai micii burghezii alcătuite îndeosebi din funcţionari publici. Aici condiţia de viaţă, nivelatoare prin excelenţă, estompează până la anulare trăsăturile individuale, accentuându-le în schimb pe ale grupului social. Stefan Cazimir