Monte Cassino" - O singura credinta: ucide ca sa nu fii ucis!
Sabotand un ordin al Fuhrerului, eroii lui Sven Hassel contribuie decisiv la salvarea comorilor Manastirii Monte Cassino. La Vatican, Papa Pius al XII-lea ii daruieste Batranului un inel si da binecuvantarea sa plutonului de soldati a caror singura credinta era aceea ca, pentru a nu fi ucisi, trebuie sa ucida!
Julius Heide, nazistul fanatic, imbraca mantaua mortii, aceea de Unterstrumfurer, permanent cu degetul pe tragaciul pistolului automat si, paradoxal, conduce grupul de comando intru zadarnicirea misiunii "Rabat". Aceea prin care Hitler voia ca trupele sale sa ocupe Vaticanul, iar Papa sa fie arestat.
Cartea debuteaza cu luptele crancene pentru debarcarea trupelor aliate la Anzio, la sud de Roma, si se incheie dupa ultimul atac de la Monte Cassino, un deal de circa 5-600 de metri, in varful caruia mai ramasesera doar ruinele, fumegande, ale manastirii.
Cimitirul soldatilor polonezi, carora istoria le confera panasul victoriei, sta si azi marturie a dramaticelor bataliili in care au murit peste 70.000 de militari: circa 50.000 americani, englezi, canadieni, francezi, polonezi, indieni si neozeelandezi, germanii pierzand, la randul lor, 20.000 de oameni. Terifianta statistica...
"Lichidati Parisul" - Prin Montmartre, cu porcul in sicriu.
"Generale, Fuhrerul doreste ca Parisul sa fie ras de pe suprafata pamantului!" Ordinul dementului dictator este transmis generalului Dietrich von Choltitz (comandantului garnizoanei germane din capitala Frantei ocupate) de o alta sinistra figura a camarilei naziste: Heinrich Himler, seful suprem al SS-ului. Von Choltitz, devenit celebru pentru ca ingropase fortareata si orasul Sevastopol sub 800.000 de obuze, dezamageste de aceasta data. De ce si cum, lesne va descoperi cititorul...
In primele pagini, Hassel explica cum de a ajuns sa lupte sub flamura orataniei naziste, pentru ca apoi sa prezinte perioada dintre ziua debarcarii aliate in Normandia (6 iunie 1944) si aceea a eliberarii Parisului (25 august).
In "Ziua cea mai lunga", aceeasi 6 iunie, condeierul irlandezo-american Cornelius Ryan infatiseaza debarcarea, usor idealizat, din punctul de vedere al eroismului soldatilor americani, englezi si canadieni (primii care au pus piciorul pe plajele scaldate in sange ale Normandiei). Hassel, acum, doar "fotografiaza" incrancenatele batalii, dand prioritate vietii din Parisul ocupat. Secvente de un umor irezistibil culmineaza cu aceea in care Porta, Micutul si ceilalti camarazi de arme plimba, prin Montmartre, un ditamai porcul in cosciug.