Mortua Est

Mortua Est deschide o cale narativa a discursului despre comunism extrem de fertila, avand un dublu avantaj: autorul, desi foarte tanar in ultimii ani ai ceausismului, a trait lucid acea epoca, deci stie cum a fost, iar ceea ce a urmat e privit tocmai din aceasta perspectiva lucida si usor sarcastica. Eroul sau, Mircea, este un introvertit, un self-made man care incearca sa se regaseasca, sa se construiasca pe sine, pe fundalul unui timp buimac, trecand prin experiente ce-l vor marca decisiv, precum Piata Universitatii, mineriadele, emigrarea si chinul de a se acomoda in Occident, reintoarcerea acasa s. a. m. d. Constructia epica nu e liniara, de tip A-B-C-D, ci e compusa din flashbackuri si reveniri in prezentul actiunii, alternand secventele de monolog interior, transcris exemplar in stil indirect liber, cu episoade realiste, in care n-am cum sa nu remarc fluenta si firescul (atat de greu de obtinut in proza!) al dialogurilor si instinctul narativ sigur in care sunt relatate, de pilda, scene din calvarul emigrarii.

In plus, Teodor Hossu-Longin are stiinta creionarii personajelor in crochiuri simple, dar greu de uitat, precum portretele in agua forte ale mamei, tatalui, prietenului Zob, senzualei bulgaroaice Bilyana. E aici, in derularea intamplarilor povestite, o capacitate imagistica de sorginte de-a dreptul cinematografica.

Concluziv: prin Mortua Est, Teodor Hossu-Longin intra pe primul raft al prozei romanesti contemporane.