Cum putem explica, dincolo de perspectivele înguste ale diferitelor „ştiinţe ale omului", în ce constă în fond natura umană? În ce fel individul îşi poate contura identitatea, îşi poate găsi acel „sine adevărat", cum îl numeşte Winnicott, dincolo de conflictele, frustrările şi rupturile din viaţa sa? Bazându-se pe tripla sa experienţă – de psihiatru, pediatru şi psihanalist –, autorul oferă o sinteză unică şi relevantă a concepţiei sale despre dezvoltarea umană. Într-un limbaj clar şi cu scurte ilustrări clinice, Winnicott tratează pe rând problemele majore ale teoriei psihanalitice: complexul Oedip, sexualitatea infantilă, inconştientul, poziţia depresivă, apărarea maniacală, obiectele tranziţionale, agresiunea şi psihosomatica.
Am ales să cercetez natura umană prin intermediul unui studiu asupra copilului.
Cu toate că adulţii sănătoşi continuă să se schimbe chiar până la momentul morţii, există un model care va persista, şi care poate fi deja distins la copil, aşa cum şi faţa va rămâne recognoscibilă de-a lungul întregii vieţi. -- Autorul
În Prefaţa de la „Natura umană", Winnicott ne aminteşte că un psihanalist analizează cam 70 de pacienţi în toată cariera sa. Pare un demers temerar să tragi concluzii despre natura umană pe baza a 70 de pacienţi. Pe de altă parte, nimeni nu a mai încercat vreodată să înţeleagă atâţia oameni şi atât de profund precum o face psihanalistul. -- André Green
D.W. Winnicott, pediatru şi psihanalist englez, a fost preşedintele Societăţii Britanice de Psihanaliză. La Editura Trei au mai apărut: De la pediatrie la psihanaliză, Copilul, familia şi lumea exterioară şi Procesele de maturizare.