Unitara, rotunda si inchegata, se poate, totusi, stabili in sanul poeziei lui Octavian Goga curba unei evolutii. Poet al revolutiei nationale, in primul sau volum, el isi pastreaza tonul mesianic si in Ne cheama pamantul (1909), din nationala, mistica lui devine sociala; existenta, de altfel, si in Clacasii, ea se amplifica acum in Graiul panii sau in Cosasul, pana la lupta de clasa: in realitate insa, din pricina structurii etnice a Ardealului, revolutie sociala inseamna tot revolutie nationala.
E. Lovinescu