„Mai presus de observatiile stralucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situarile pertinente, de siguranta tonului si ingeniozitatea cailor de abordare, ne ispiteste in acest studiu figura spiritului creator intrezarita de M. V. Buciu in atitudinea prozatorului fata de dubla opresiune, a codului ideologic si a scriiturii, deopotriva alienante. Cum autorul este, el insusi, prozator, teza manifesta un interes special pentru o anumita specie de luciditate creatoare care recunoaste sau cunoaste limitele scriiturii si ii alege constient forma de alienare. Ea tradeaza admiratia fata de un destin exemplar si, poate, un vis de transvazare, fapt care si explica tensiunea participativa a frazelor.”
Eugen Negrici
„E un rezultat spectaculos al aplicarii unui sistem unitar de interpretare, combinand in proportii adecvate teoria si analiza. (…) Notiunile-cheie se potrivesc in broasca textului, deschis astfel interpretarii intr-un mod expert, fara a utiliza speraclul impresionismului.”
Ion Simut
„Refuzandu-si conformarea la traditiile autohtone ale reveriei «impresioniste» in marginea textului si a re-citirii rand cu rand, in fata publicului, autorul a procedat in maniera unui universitar american: nazuinta a randamentului maxim, redundanta minima, «livrare» extrem-modernizata a demersului critic catre utilizator, o atmosfera de document informatic, cu elaborare asistata de calculator. Abordarea e complet problematizata, iar cartea e contruita in sistem fagure: celulele, odata stabilite prin identificarea si delimitarea problemelor relevante, au fost umplute compact cu pasta informatiei si analizei.”
Nicolae Barna