Nietzsche si ''moartea lui Dumnezeu''

"Moartea lui Dumnezeu" are in vedere, in principal, raportarea la divinitate, atat fata de traditiile iudeo-crestine, cat si in raport cu filosofia moderna. Propriu-zis, nu existenta divinitatii monoteiste e pusa in discutie, ci functia ei in epoca lui Nietzsche. Ceea ce "moare" este o anume reprezentare mostenita si sustinuta, pe de o parte, de "casta preoteasca", pe de alta parte, de "metafizicieni". Polemica este purtata, astfel, cu un transcendent aproximat metafizic, dar si transferat din religie sau metafizica in constiinta comuna. "Dumnezeu a murit" condenseaza intr-o formula voit socanta, decesul presupus al unei intregi epoci, ruptura necesara de o continuitate istorica urcand pana in modernitate.