In vers liber, evitând adesea orice punctuaţie, uneori cu elemente de metapoem, cu ecouri dinspre creaţia lui M. Sorescu, a lui N. Stănescu sau a lui I. Barbu, ca să ne referim doar la câţiva posibili mentori într-ale scrisului ori cu care se întâlneşte având o perspectivă asemănătoare, la un moment dat, poezia lui N. Herişanu trece de la concretul cotidian la lumea abstractă, a ideilor, cu uşurinţă, iar universul pe care-l survolează, cu sau fără ochelarii mamei mari, odată pus în poem, e luat în stăpânire cu toată dezordinea lui pe care, prin vers, o ordonează măcar relativ şi temporar, fiindcă polii acestui univers sunt prozaicul şi arta, între care caută punţi sau, prin creaţie, încearcă să atenueze, cathartic, ofensiva banalului asupra spiritului.
* Mioara Bahna
Nemulţumirea faţă de anumite aspecte ale societăţii poate lua forma unei atitudini tranşante, a resemnării sau a ironiei îmblânzite. Prin intermediul ochelarilor mamei mari, Niu Herişanu ne face cunoştinţă cu o realitate caleidoscopică pe care lentila o apropie, clarificând contururi, sau o distorsionează, convertind-o în limbaj poetic. Dincolo de diversitatea registrelor şi atitudinilor abordate (uneori detaşat şi ironic, alteori îngăduitor şi jucăuş), simţim mereu privirea artistului, pe deasupra ochelarilor, plină de emoţia creaţiei.
* Anda Ionaş