Pitagora, unul dintre cei mai mari filosofi ai Europei antice, a fost fiul lui Mnesarchos, un gravor. S-a nascut in jurul anului 580 i.Hr., ori in Samos, o insula din Marea Egee, ori, cum spun unii,laSidon, inFemeia. Se cunosc foarte putine despre prima pane a vietii lui, in afara de faptul ca a fost incununat cu lauri pentru izbanzile sale de la Jocurile Olimpice, in care a dat dovada de o agilitate remarcabila. Ajungand la varsta barbatiei si simtindu-se nemultumit de nivelul cunostintelor pe care le putea primi acasa, si-a parasit tara natala si a petrecut multi ani calatorind, timp in care a vizitat pe rand marile centre de invatamant ale antichitatii. Istoria relateaza ca pelerinajul sau, facut in cautarea intelepciunii, a cuprins Egiptul, India, Persia, Creta si Palestina si ca a adunat din fiecare tara cunostinte noi, reusind sa se familiarizeze bine cu intelepciunea esoterica, precum si cu stiinta exoterica populara a fiecarei tari: [Pitagora] si-a insusit stiintele numite matematice de la egipteni, de la chaldeeni si de lafenicieni, caci inca din vechime geometria i-a preocupat pe egipteni, stiinta numerelor si calculele pe fenicieni, iar cercetarea cerului pe chaldeeni; cat priveste cultul zeilor si celelalte precepte despre purtarea de fiecare zi, se spune ca [Pitagora] le-a invatat ascultandu-i pe Magi.