„Nivelul de dezvoltare al unei culturi a fost şi încă mai este dat, printre altele, de numărul şi calitatea instrumentelor de lucru create. Enciclopediile, dicţionarele generale şi tematice, colecţiile de documente, publicaţiile periodice intrate în conştiinţa publică, mai nou bazele de date etc. reprezintă nu numai stadiul atins de o naţiune în cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea culturală, dar şi premisele unei corespunzătoare educaţii a generaţiilor viitoare. Tocmai de aceea, iniţiativa Institutului Cultural Român ca în anul Centenarului să fie elaborată o enciclopedie a personalităţilor care au avut un rol major în realizarea statului naţional unitar român în anul 1918 vine să confirme importanţa trecutului şi dezvoltarea identităţii unei naţiuni. (…)
Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România, în cursul anului 1918, îşi are originea în efortul comun al mai multor generaţii, care au inclus persoane, dar şi asociaţii, ce prin acţiuni constante şi complexe, în timp, au reuşit să menţină individualitatea naţională românească din provinciile aflate sub dominaţie străină, să educe masele în spirit liberal-democratic şi naţional. (…)
Fie că sunt personalităţi arhicunoscute, fie că au rămas, pe nedrept, în penumbra istoriei, cu toţii au făcut posibilă organizarea, desfăşurarea, recunoaşterea şi, mai apoi, consolidarea Unirii. De la monarhii şi premierii din acea vreme, la miniştrii şi politicienii mai însemnaţi, comandanţii de armate, ofiţerii şi subofiţerii cu merite deosebite în Primul Război Mondial, ierarhii, dar şi preoţii ortodocşi sau greco-catolici, precum şi intelectualii, ziariştii care au militat pentru Unire, cu toţii şi-au câştigat un binemeritat loc în Panteonul Naţional.“ - coordonatorii