,,Când stăteam în România, cifrele legate de diaspora erau doar cifre. Aici cifrele devin oameni cu care mă întâlnesc pe stradă, pe care îi privesc în ochi și care îmi întristează sufletul. E șocant și e trist cât de mulți oameni buni ai pierdut, România!’’
De-a lungul primului an adunat în texte, i-am simțit adeseori frustrarea și nesiguranța. Uneori, frazele sunt gâtuite de sentimentul neputinței. Oricât de tentată aș fi fost să le reformulez, am ales de multe ori să le las exact așa cum au ieșit, căci tot acolo, în aceleași răsuciri de gând, se simt de fiecare dată, și mai puternic, speranța.
Ziua ei e în fiecare an, pe 7 iunie. Iar cartea asta nu e un cadou pentru ea, ci darul ei pentru toți cei care au nevoie doar de un strop de curaj ca să-și ia viața în propriile mâini. Pentru că fiecare dintre noi are puterea să influențeze oameni și poate chiar să schimbe destine.