Istoria heavy metal e o fascinantă poveste a unor personaje impunătoare, trăind viața la limita excesului, de la clasicii Ozzy Osbourne și Metallica (STAI JOS, LARS!), până la frusta notorietate a black metal-ului norvegian. E povestea unei confrerii de fani înfocați căutând să se elibereze prin muzică, ca și povestea corporatiștilor lacomi care își umplu buzunarele exploatând financiar masele de fani și trupele lor îndrăgite. Galeria muzicienilor de heavy metal include drogați, sataniști și criminali, neoprotestanți, alcoolici abstinenți, miliardari care concertează înaintea unor stadioane întregi și muzicieni de ocazie cântând prin baruri și spelunci.
Andrew O’Neill ne poartă abil prin lumile mai mult sau mai puțin umbrite ale culturii heavy metal. O face, firește, pe etape istorice, pe segmente culturale și generații. De la blues la rock-and-roll, de la rock-and-roll la formele artistice extreme, progresiv adunate în condica istoriei genului: thrash, black metal, death metal, grindcore, metalcore, grunge, rap metal etc.
Abordarea e deopotrivă una de profunzime şi de consemnare istorică relativ liniară, ceea ce face cartea accesibilă pe mai multe paliere: un tabloul istoric generos, pentru a explica schimbările de atitudine şi desele reevaluări survenite istoric, importante sugestii de nișă, ori detalii specifice referitoare la trupe sau curente muzicale extreme, ca și nenumărate corelaţii (apropieri/despărțiri) dintre acestea. Iar fanul heavy metal pursânge se va delecta citind despre trupele sale preferate.
Andrew O’Neill cunoaște bine fenomenul pe care ni‑l istorisește. Ca muzician în trupa steampunk The Men That Will Not Be Blamed for Nothing, cu albume, concerte, premii şi tot tacâmul, punctul său de vedere reprezintă, fără dubiu, un etalon interpretativ/valoric. Chiar și atunci când… exagerează. Iar multe dintre exagerările sale vin, fără îndoială, din dedublările ironic‑cabotine pe care profesia sa de comediant le presupune.