O moarte care nu dovedeste nimic

O moarte care nu dovedeste nimic este un roman dinamic, Ioana este un roman static. Iata prima distinctie dintre ele. Bineinteles, a doua oara voi avea mai multe calitati de amanunt, profunzime, rezultatul experientelor. Dar altceva ma intereseaza: ce e superior in literatura, dinamicul sau staticul? In prima carte: ce se intampla cu eroina? A murit? Il inseala pe Sandu? Oscilatia intre doua banuieli. Curiozitatea lectorului va fi sustinuta pana la ultimul rand. si mai departe daca se poate. In Ioana se cunoaste intriga de la inceput. Nici o surpriza. O tema care trebuie sa capete, in diferitele pasaje, cat mai multe forme. Dupa cum Brahms, pe o tema a lui Handel, inventeaza o serie de va riatii. Subiectul nu mai are nici o valoare, numai lucrul. Pe care sa aleg din cele doua forme de arta? Lectorul mediocru va prefera dinamicul. Curiozitatea lui va fi satisfacuta. Staticul este obositor. Trebuie un efort pentru a observa ca ai renuntat de bunavoie la orice spectacol, ca te multumeste numai jocul amanuntelor. Staticul are si un inteles mai adanc pentru acei care nu socotesc literatura numai ca un divertisment, si cred ca este expresia vietii celei mai intime.