„O stea îndepărtată poate fi citit ca o fabulă exemplară despre impostură. Protagonistul-impostor, un bărbat fără altă morală decât una pur estetică, un dandy al ororii, un artist al cruzimii care în timpul regimului lui Salvador Allende se dă drept poet, autodidactul Alberto Ruiz-Tagle. Odată cu instaurarea dictaturii lui Pinochet, îşi arată adevărata faţă, o faţă sângeroasă, cea a pilotului-poet Carlos Wieder, care, de la manşa unui avion german din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, scrie pe cerul chilian versete din Biblie. Carlos Wieder este şi pilot, şi poet, şi torţionar, şi asasin, responsabil pentru multe dintre dispariţiile şi crimele comise în Chile în timpul dictaturii militare. Ruiz-Tagle sau Carlos Wieder sau Juan Sauer sau R.P. English sunt una şi aceeaşi persoană, întruchiparea răului şi a violenţei. Doar că romanul ne oferă imagini oarecum indirecte ale violenţei: o violenţă manifestată în sfera artistică, plasată mereu în zona esteticului (în poezie, în fotografie, în fanzine, în spatele obiectivului unui camere de filmat), o derulare de secvenţe de istorii personale, prinse într-un hiat al istoriei continentului sud-american în cea de-a doua jumătate a secolului XX. O poveste despre vieţi curmate şi despre destine de distrugerea cărora nu se face nimeni vinovat. Iar dacă vinovaţii sunt găsiţi, se întâmplă să fie atât de târziu, încât pedepsirea lor devine aproape inutilă, dacă nu cumva chiar lipsită de sens.“
Alina Cantacuzino