Nichita Stănescu spunea că, într-o lume în sărăcire, în care „omul devine din ce în ce mai poluant, prin nervozitate, politică și război”, poezia e noua frontieră a sufletului uman, singurul teritoriu rămas nejefuit. Iașul poeților e acel tărâm, încă, nejefuit, unde s-au adunat, în timp, „voroavele” Mitropolitului Dosoftei, spuse/ cântate la „apa Vavilonului”, florile de tei eminesciene, Bahluiul, locașul de broaște al lui V. Alecsandri, mahalaua celestă a lui Mihai Ursachi, terfeloagele din casa primarului junimist Vasile Pogor, păzite de șobolanul Bosch al lui Lucian Vasiliu, urechile de cârpă ale lui Nichita Danilov, vișinele Marianei Codruț, nopțile cu lună ale lui Daniel Corbu, grădinile lui Aurel Dumitrașcu, Leo Butnaru, Liviu Ioan Stoiciu, Emilian Marcu, Vasile Burlui, Liviu Apetroaie, trompeta lui Ioanid Romanescu, eternitatea lui Nicolae Turtureanu, roza lactee a lui Horia Zilieru…
Tâlhari din toată lumea, uniți-vă, la Iași, poeții vă oferă lucruri prețioase de jefuit.