Ocolul Pamantului in 80 de zile (in limba franceza Le tour du monde en quatre-vingts jours) este unul din romanele de aventuri ale lui Jules Verne care s-a bucurat de mare succes de public.
Publicat pentru prima data sub forma de serial in Les Temps, intre 6 noiembrie si 22 decembrie 1872, romanul a fost tiparit in volum in 1873. In poveste, londonezul Phileas Fogg, care si-a angajat recent un nou valet, pe francezul Passepartout, face un pariu cu prietenii sai din Reform Club ca poate sa faca ocolul pamantului in 80 de zile.
Aceasta calatorie extraordinara are la baza revolutionarea transporturilor, eveniment care marcheaza secolul al XIX-lea si inceputul revolutiei industriale. Aparitia noilor modalitati de transport (calea ferata, vaporul cu aburi) si deschiderea canalului Suez in 1869 au scurtat distantele, timpul necesar parcurgerii lor. [...]
Mai tarziu, in aceeasi zi, la Reform Club, Fogg poarta o discutie cu privire la un articol din Daily Telegraph, care prevede faptul ca deschiderea unui nou tronson de cale ferata in India face posibila calatoria in jurul lumii in 80 de zile. El face pariu pe 20000 lire cu colegii sai de la Reform Club ca va face ocolul lumii in acest interval de timp.
Insotit de valetul Passepartout, pleaca cu trenul din Londra la 8:45 PM, pe 2 octombrie 1872, intoarcerea la Reform Club fiind stabilita pentru 21 decembrie 1872.
Dupa multe peripetii in jurul lumii, ajunge inapoi in Londra, impreuna cu Passepartout si Aouda, o tanara parsi pe care a salvat-o de la arderea pe rug, Phileas Fogg se indragosteste de Aouda, un sentiment impartasit si de ea, si decid sa se casatoreasca, dupa ce o anunta ca a pierdut pariul care l-a dus in jurul lumii.
Passpartout afla de la preotul care trebuia sa oficieze casatoria ca datorita faptului ca au calatorit spre est au castigat o zi intreaga: acum nu e duminica, asa cum credeau ei, ci sambata.
Passepartout ii comunica lui Fogg acest lucru si pornesc imediat spre Reform Club, ajungand tocmai la timp pentru a castiga pariul.
Jules Verne
Prolific autor francez de romane de aventura ce evoca progresul stiintific al secolului al XIX-lea (n. 8.02.1828, Nantes, Franta – 24. 03.1905, Amiens, Franta). Fiu al procurorului Pierre Verne si al sotiei sale, Sophie Marie Adélaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe. Jules a fost cel mai mare intr-o familie cu cinci copii, din care mai facea parte fratele sau, Paul (1829-1897) si trei surori: Anna (n. 1836), Mathilde (n.1839) si Marie (n.1842).
In 1834, la varsta de sase ani, Jules este trimis la scoala d-nei Sambin, pentru ca, in anul urmator, sa intre impreuna cu fratele sau la Colegiul Saint-Stanislas.
In 1840, Jules Verne intra la Petit Séminaire de Saint-Donatien, unde a fost urmat de fratele sau.
Intre 1844 si 1846, Jules si Paul intra la liceul Regal. Pe 29 iulie 1846 a luat bacalaureatul la Rennes cu mentiunea „foarte bine“.
In 1847, Jules Verne studiaza la Paris. Urmeaza primul an de drept, isi ia examenele si revine la Nantes. O intalneste pe Rose Herminie Arnaud Grossetière pentru care va face o mare pasiune. Parintii acesteia se opun casatoriei fetei lor cu tanarul student al carui viitor nu este inca asigurat.
In iulie 1848, Jules Verne paraseste definitiv orasul Nantes indreptandu-se catre Paris. Tatal sau il indeamna sa continue studiile de drept, sperand ca intr-o zi ii va lua locul. Inchiriaza un apartament pe care il imparte cu un alt student.
Pe 3 august 1848, Jules Verne trece cu succes examenul pentru al doilea an de drept. Se foloseste de relatiile sale pentru a vizita locurile in care se aduna lumea buna. In timp ce isi vede mai departe de studii, devine pasionat de teatru si scrie o serie de piese care vor ramane inedite pana in 2005. In 1848, impreuna cu Michel Carré, Jules Verne incepe sa lucreze la operete muzicale.
Gratie vizitelor intreprinse in saloanele literare, Jules Verne intra in legatura cu Alexandre Dumas. Se imprieteneste cu fiul scriitorului si ii propune acestuia manuscrisul unei comedii intitulate Les Pailles rompues (Paiele rupte). Cei doi aduc corecturi piesei si Dumas-fiul obtine de la tatal sau sprijinul pentru a o juca pe scena Teatrului Istoric pe data de 12 iunie 1850.
In 1851 il intalneste pe Pierre-Michel-François Chevalier (1812-1863), redactor-sef al revistei Musée des familles. Scriitorul ii inmaneaza o nuvela, Les Premiers Navires de la marine mexicaine (Primele nave ale marinei mexicane). Pierre Chevalier o accepta si, in acelasi an, ii publica si o a doua nuvela, Un voyage en ballon (O calatorie cu balonul).
Alexandre Dumas-fiul il pune pe Verne in legatura cu fratii Seveste, care au preluat Teatrul Istoric dupa esecul managerial al lui Dumas-tatal. Noua institutie devine Teatrul Liric, iar Jules Seveste, noul ei director, il angajeaza pe Verne ca secretar. Munca nu ii este remunerata, dar i se permite sa-si joace piesele, dintre care majoritatea sunt scrise impreuna cu Michel Carré.
In ianuarie 1852 refuza cariera avocateasca propusa de tatal sau. Devine pasionat de stiinta si de ultimele descoperiri in domeniu, dar este atras in special de geografie. In aceasta perioada, Verne face cunostinta cu un ilustru geograf si calator neobosit, orb, exploratorul Jacques Arago. El isi publica relatarea calatoriilor in jurul lumii sub titlul Souvenirs d'un aveugle (Amintirile unui orb). Jacques Arago il atrage spre un nou gen de literatura, povestile despre calatorii. Apare in Musée des familles: Martin Paz, o nuvela lunga si o comedie intr-un act, Les Chateaux en Californie (Castelele din California).
In 1853 paraseste cartierul Notre-Dame de Lorette pentru a se instala intr-o locuinta de pe bulevardul Bonne-Nouvelle. Pe acelasi palier cu el se muta un tanar compozitor, Aristide Hignard. Intre cei doi se leaga o relatie de prietenie.
