Vezi mai multeMituri urbane controversate, însoțite de consemnari din presa și din alte surse legate de poveștile unui artist unic, care a refuzat sa-și anuleze ultimul spectacol...
„...Da, dar eu n-am murit, dupa cum vedeți eu traiesc!”
Octavian Cotescu (14 februarie 1931, Dorohoi – 22 august 1985, București) a fost un actor român extrem de complex și de succes, facând parte din ceea ce cu îndreptațire s-a numit Generația de Aur a teatrului și filmului românesc. A jucat în principal la Teatrul „Bulandra”, unde a fost coleg cu nume imense ca Toma Caragiu, Ștefan Banica, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Florian Pittiș sau Irina Petrescu. A fost totodata unul dintre interpreții preferați ai teatrului de televiziune și ai teatrului radiofonic din epoca.
Activitatea sa de scena a fost dublata și de o cariera didactica remarcabila, în care a parcurs toate etapele de la poziția de asistent la cea de profesor universitar în cadrul IATC din București, unde a ocupat și funcția de rector în perioada 1981 – 1985, ultima a vieții sale. Printre cei mai cunoscuți studenți ai lui se numara Horațiu Malaele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae, dar și cea care avea sa-i devina soție – Valeria Seciu. Fiul lor avea sa ajunga calugar într-o mânastire de pe Muntele Athos.
Fapt controversat azi, dar perfect explicabil într-o epoca în care un exemplu similar era reprezentat, bunaoara, de Radu Beligan (dar nu numai), Octavian Cotescu a fost și deputat în Marea Adunare Naționala în legislatura 1975 - 1980.
Rezumata astfel, dupa un model tip Wikipedia, povestea în sine a celui nascut sub prozaicul nume Octavian Coteț nu mai spune, poate, mare lucru astazi, dar în realitate ea este cu mult mai complexa și se contopește cu un destin aparte, cel al unui artist care a ars efectiv sub luminile rampei.