„Am trait in atmosfera sarbatorilor de peste an si in frica de Dumnezeu, am tinut posturile de peste an, cu alte cuvinte am fost invatat de catre parinti sa traiesc si sa fiu in rand cu lumea.
Aceasta a fost temelia pe care cunoasterea pe viu a vietii satului branean de altadata a asezat cuvintele potrivite incat, citindu-le, urmasii sa inteleaga cum si-au trait viata mosii si stramosii, sa pretuiasca ceea ce ei au facut si ne-au lasat mostenire: pamantul cu toate foloasele, traiul in armonie cu natura, cinstea si omenia, credintele si obiceiurile din ciclul vietii, sarbatorile de peste an cu emotia intalnirii cu nevazutul.
Si mai ales cinstea, omenia si respectul asezate la temelia relatiilor dintre oameni in cadrul comunitatii, virtuti care ne invata sa fim mai buni, sa le pretuim, sa le pastram si, musai, sa le transmitem urmasilor.”