See morePrelegeri de istorie a filozofiei Vol. I - Georg Wilhelm Friedrich Hegel, trad. de D.D. Roşca
Despre interesul pe care îl prezintă această istorie se poate vorbi din multiple puncte de vedere. Cine vrea să-i prindă punctul central va trebui să-l caute în legătura esenţială ce există între acest aparent trecut şi treapta prezentă atinsă de filozofie. Ceea ce va trebui să arătăm aici mai de aproape este faptul că această legătură nu este un punct de vedere exterior oarecare, ce ar putea fi luat în considerare la istoria ştiinţei filozofice, ci această legătură exprimă mai curînd natura interioară a determinaţiei ei; va trebui să arătăm apoi că evenimentele acestei istorii se prelungesc, fără îndoială, în efecte, ca orice evenimente, dar că ele produc aceste efecte într-un mod care le este propriu.
Ceea ce ne înfăţişează istoria filozofiei este şirul spiritelor nobile, galeria eroilor raţiunii ce gîndeşte, care, datorită forţei acestei raţiuni, au pătruns în esenţa lucrurilor, a naturii şi a spiritului, în esenţa lui Dumnezeu, cîştigînd pentru noi prin munca lor tezaurul cel mai de preţ, comoara cunoaşterii raţionale. În acelaşi timp, evenimentele şi acţiunile acestei istorii sînt din această cauză de aşa natură, încît în conţinutul lor nu intră personalitatea şi caracterul individual în gradul în care intră, în schimb, în istoria politică individul cu particularitatea naturalului său, a geniului, a pasiunilor sale, a energiei sau a slăbiciunii caracterului său, şi, în general, cu ceea ce face ca el să fie acest individ, subiect al faptelor şi al evenimentelor. Dimpotrivă, în istoria filozofiei, produsele sînt cu atît mai excelente, cu cît ele pot fi socotite mai puţin ca merit al individului particular şi cu cît aparţin mai mult gîndirii libere, caracterului general al omului ca om, cu cît însăşi această gîndire lipsită de trăsături particulare este mai mult subiect producător.