Traducere din neerlandeza de Doina Ioanid si Jan H. Mysjkin. Traducerea acestei carti a fost subventionata de Fundatia Neerlandeza pentru Literatura (Nederlands Letterenfonds).
„Menno Wigman nu este doar cel mai interesant dintre tinerii poeti neerlandezi de azi, el pare sa vorbeasca pentru toata generatia sa”, scria Rob Schouten in 2002, imediat dupa festivalul Poetry International de la Rotterdam. „Cu o subtilitate si o eficacitate remarcabile, el exceleaza in a traduce impresiile personale si ale unei actualitati imediate in termeni si imagini care capata un caracter universal si atemporal. Acest rocker punk este pe cale sa devina un clasic.” Criticul a mers drept la tinta: azi, Menno Wigman a devenit un clasic.
Scrisul sau vine in trena romantismului intunecat, aduce o unda din epoca poetilor blestemati si poezia fín de siècle. Totusi, vesmintele extravagante de dandy nu par a fi decat deghizarea unui om care a trait cu siguranta in prezent. Poezia lui Menno Wigman este complexa, cu o puternica tusa personala, graviteaza in jurul marilor teme cu o expresivitate inconfundabila. In ea regasim melancolia innascuta, pe care nu reuseste sa si-o explice sau s-o alunge, nelinistea in fata sinelui si a lumii, singuratatea cultivata, plictiseala existentiala. Daca moartea este un laitmotiv obsedant in poezia sa, ea nu a ratat ocazia de a se invita in mod brutal in viata sa. O boala cardiaca evolutiva si incurabila i-a fost fatala pe 1 februarie 2018, la Amsterdam.