Unele zile sunt diferite. Astăzi devenit ieri nu seamănă cu mâine ce va fi astăzi. Există zile care au ceva în plus față de celelalte. Dar ce le deosebește oare? Temperatura aerului? Direcția vântului? Trilul păsărilor? Ei bine, da! Păsările! Cel puțin, în povestea „Păsările”, scrisă de Germano Zullo și ilustrată de Albertine, ele reprezintă semnificativul. Sau detaliul. Sau insesizabilul care face diferența.
Așadar, un cârd de păsări, un bărbat și o autodubă. Bărbatul deschide ușa mașinii și toate păsările pe care le transportă zboară. Cu excepția uneia. Aripile o înalță spre cer și pe aceasta, abia după gustarea împărțită cu șoferul și după câteva lecții de zbor improvizate. Pasărea își ajunge din urmă suratele, dar numai pentru a se reîntoace la mașina de transport. Care să fie totuși sensul gestului ei?
Pe scurt, aceasta ar fi epicitatea recognoscibilă în… ilustrațiile cărții. Cu toate acestea, derularea evenimentelor din planul vizual nu poate fi apropriată decât prin perspectiva mesajului textual, semantismul operei fiind revelat de simbioza celor două planuri. Abstract, laconic și totodată percutant, discursul problematizează prezența detaliului în viața individului. Însă, numai corelarea celor două receptări – cea literară și cea grafică – desvrăjește valoarea și înrâurirea lui în viața fiecăruia.