Cu sinceritatea unui biograf experimentat şi cu sensibilitatea unui fiu grijuliu, Philip Roth scrie cronica vieţii tatălui său, Herman, un om care, de-a lungul întregii sale existenţe, a rămas fidel principiilor sale şi a încercat să-i facă şi pe cei apropiaţi să adopte standardele lui riguroase. Roth îşi începe povestea în momentul în care tatălui său, în vârstă de optzeci şi şase de ani – celebru pentru vigoare, farmec şi repertoriul său inepuizabil de amintiri despre vechiul Newark, New Jersey – i se descoperă o tumoare pe creier. Plin de dragoste, de anxietate şi de groază, fiul îşi va însoţi tatăl prin fiecare stadiu al chinurilor până în clipa morţii, dezvăluind astfel tenacitatea de supravieţuitor a lui Herman Roth, care i-a caracterizat lunga şi încăpăţânata încleştare cu existenţa. Cartea este, totodată, o analiză minuţioasă şi unică a comunităţii evreieşti din New Jersey de-a lungul secolului XX, punctată pe alocuri de umorul muşcător caracteristic lui Philip Roth.
„Nimeni nu scrie despre familia americană cu mai multă sensibilitate şi onestitate.” (The New Statesman)
„Un portret profund răscolitor al unui tată şi al unui fiu… Roth a privit dincolo de orice alinare şi compătimire ca să descopere adevărul – despre sine şi despre tatăl său; despre moarte şi teama de ea şi despre vulnerabilitatea totală la care ne condamnă pe toţi iubirea.” (Chicago Tribune)
„Este absolut năucitoare consecvenţa lui Roth de a rămâne acelaşi privitor obiectiv, rapace al exteriorului, chiar şi în acest teribil excurs autobiografic: moartea tatălui se transformă într-un documentar istoric, în solul arid al unei planete părăsite. Totuşi, în mod spectaculos şi – horribile dictu – literar, pe suprafaţa acesteia apar cratere ce conduc spre miezul ei incandescent, unde clocotesc duioşia, iubirea neîmpărtăşită, regretele şi o durere de nepovestit.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)