Fara tinta, dar cu sens
Nota 8
„Pe drum“ e un fenomen cultural în sine. E greu de rezumat în câteva cuvinte influența pe care a exercitat-o de-a lungul timpului, nu atât în domeniul literaturii, cât în sfera mentalității colective a deceniului cinci al secolului trecut, cu extindere în următoarele două decade. Practic, „Pe drum“ a definit o generație amplă, plecând de la beatnici, până la hippie și călătorii psihedelici. Romanul l-a consacrat pe Jack Kerouac ca principal exponent al generației beat, cu o vizibilitate mai mare decât Allen Ginsberg, și mai precis decât William Burroughs, care, deși apartenent formal al mișcării, s-a distins de aceasta din numeroase puncte de vedere. „Pe drum“ e o apologie al unui stil de viață alternativ, dezis de progresismul american (deși e un roman american prin excelență), de ideea de bunăstare, securitate, consumerism și mentalitate șablonată, de origine capitalistă. Autorul susține o întoarcere la origini, la comuniunea cu natura, cu semenii, cu alcoolul, drogurile, cu toate elementele care potențează capacitățile și simțurile umane. E un roman de călătorie inițiatic, în care viața e trăită hedonist, cu pulsiuni spirituale, dar transcendența se produce mereu prin filieră senzorială. Kerouac promovează abandonul total în prezent, în clipa care tocmai se consumă, și reușește să transmită un sentiment preganant de imortalitate. În realitatea scriitorului nu există mâine, nu există repercusiuni, nu există efecte, ci doar o trăire plenară, exaltată, un romantism modern în care iluminarea se produce prin beție, narcotizare, jazz, sex și spațiu. Nu e o lucrare majoră la nivel stilistic, dar e o lectură salutară și un document esențial al unei epoci care continuă să fascineze.