Ideile fundamentale ale gândirii kleiniene sunt expuse elocvent în cartea Perspective clinice kleiniene, prin vignete clinice și explicații detaliate pe un fundal teoretic solid.
Conceptele psihanalitice sunt definite, explicate și exemplificate prin experiențe trăite și împărtășite în cabinetul Melaniei Klein și al altor reprezentanți de seamă ai psihanalizei kleiniene, precum Hanna Segal, Joan Riviere și Wilfred Bion. Conceptele clinice sunt abordate în ordine cronologică și, oferind o perspectivă care face legătura între teoria clinică și experiența subiectivă, autorul transpune noțiuni în semnificații personale și arată practic ce este psihanaliza kleiniană. Pornește de la bazele freudiene ale teoriei și expune într-o manieră clară elaborările aduse de Klein și de kleinieni – pentru psihanaliști, psihoterapeuți în formare, studenți și pentru orice dorește să înțeleagă mai bine propria experiență și relațiile cu ceilalți.
R.D. Hinshelwood este psihanalist kleinian, profesor emerit la University of Essex, fondator al British Journal of Psychoterapy, cercetător și autor prolific în domeniul psihologiei, psihoterapiei și psihanalizei.
În anii 1940, Klein a început să regândească natura acestei poziții „paranoide“ și a felului în care se formează lumea internă. Anterior își concentrase atenția pe frica de a fi atacat de obiecte ostile; aceasta era în contrast cu poziția depresivă, în care anxietatea este legată de frica de deteriorare sau de moarte a obiectului iubit, în special a obiectului intern bun. În 1946 ea a mai avansat câțiva pași postulând unele fantasme în care mintea persoanei este pusă în pericol de către sine însăși – o fantasmă de agresivitate direcționată către sine, care duce la frica de rupere în bucăți. Ea a considerat că aceasta ar fi cea mai timpurie frică a bebelușului – frica de atac provenit din propriul sine.
Un mod de a descrie situația de remușcare este din perspectiva vinovăției. Complexul de sentimente din poziția depresivă reprezintă o formă de vinovăție – sentimentul de a fi făcut ceva greșit și cerințele impuse sieși de a repara. Aceste cerințe pot fi de un tip total – „dedicat în întregime“ – astfel încât nu există un sentiment de libertate. Apoi, vinovăția este extrem de împovărătoare sau chinuitoare. Într-o anumită măsură, caracteristica punitivă a vinovăției reflectă severitatea daunei dureroase produse. Această caracteristică de pedeapsă pe măsura crimei este specifică Supraeului primitiv al bebelușului, care operează după legea talionului – ochi pentru ochi.