„La peste 15 ani de la debutul în volum, Eliza Nicolaina se întoarce cu «Piața Spaniei, vrei ceva?»,în care strânge atât poeme mai noi, cât și altele databile din anii 2000, produsul unor contacte cu mediul cenaclier douămiist, inclusiv texte în care, de exemplu, este foarte vizibilă influența directă a utilitarismului lui Urmanov, cu tendința sa de a atrage atenția asupra actului comunicării: «trebuie să vorbesc mult cu tine/ despre orice/ nu contează că asta nu ar lămuri cu nimic» («amenda»).”
(Yigru Zeltil)