Din “Piciorul Lupului – Ile și Ion” răzbate cu forță glasul iubirii, dar și mai mult decât acesta, țipătul sfredelitor al dezrădăcinării care poate mistui până la dezintegrare. Povestea este o călătorie plină de farmec prin lumea satului românesc, cu bune și cu rele, cu regăsirea tradițiilor ancestrale.
În așezarea de lângă pădure, oamenii trăiesc simplu, iar timpul pare a fi stat cumva în loc, coagulat și prins între truda pământului și traiul obișnuit de zi cu zi. Ile face parte din acest spațiu până la contopire totală, satul prinzând viață și forma unui suflet ce strigă după cei ce îndrăznesc să plece departe de el. Odată ajunsă la oraș, pământul căruia îi aparținuse dintotdeauna, o cheamă stăruitor înapoi.
Povestea se înfiripă pe alocuri nepământean, misterioasă precum pădurea întunecată și deasă în care lupul își poartă urmele fantomatic și aproape nevăzut, picurată din belșug cu vise, cu descântece, cu preziceri care dau farmec notelor, pe alocuri dramatice, în care este scrisă.
O saga de familie. Povești din lumea tradițional românească, pe care nu ai cum să nu ajungi să le iubești. O istorie de viață care se întinde pe ani buni. O scriere puternică, personaje complexe, o întoarcere în timp spre o lume minunată și autentică, pe note subtil nostalgice, pentru că la urma urmei, fiecare poartă, într-un fel sau altul, amintirea unui sat zidită în suflet sau măcar pe cea a oamenilor săi de odinioară