In fata capodoperei lui Michelangelor, se aseaza turceste pe joc, impreuna mainile la piept exact ca fetita de pe ciocolatele facute pentru a bucura guritele copiilor. Pentru ea, sculptura aia minunata nu semnifica indurare, jale sau mila. Pentru ea, era legatura cu cel ajuns acum dincolo, poarta dintre lumea muritorilor si vesnicia nemarginita. Acolo, rostea in fiecare an o Pieta pentru Papa, vorbind cu cel pe care il considera tatal ei.
Ridica ochii spre marmura:
-Tatal meu adevarat care esti acum in ceruri, sfinteasca-se numele tau, Jorge...