„Dacă ar fi să definesc cumva viaţa mea de acum, aş zice goană, aşa zicea Dana pe când se ducea încă la birou. În fiecare dimineaţă, ca să ajung la timp, ei, aiurea, orice aş face întârzii cel puţin zece minute, alerg ca nebuna din staţie până la lift, unde apăs de cinşpe ori pe buton, hai odată, apoi deschid uşa ca vijelia şi trec spre biroul meu lăsând în urmă, în open space-ul zumzăind de calculatoare, dâre din mine, transpiraţie, fugă, eliberare, în sfârşit, am ajuns. Ce te grăbeşti aşa, o întrebase într-o zi o colegă pe care o depăşise în mare viteză, ei, aşa sunt eu, îi răspunsese şi-apoi, după ce trântise rucsacul cu laptopul şi grijile şi problemele, mai ceva ca tava de la McDonalds, pe birou şi se spălase pe mâini, frecându-se bine, bine cu săpun, jos autobuzul infect, jos butonul de la lift, jos clanţa de la uşă, la canal cu voi, se trântise pe scaun şi se întrebase în gând, da’ chiar, ce mă grăbesc aşa.” (Goană)
Poem cu oameni mari şi mici este o carte despre oameni. Mari şi mici. Despre întâmplări şi stări. Despre vulnerabilitate și căutarea echilibrului. Despre noi. – Ramona Micu