Vezi mai multeCistigatoarea Concursului de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania, editia 2011
Poema desnuda este un poem dramatic ale carui personaje evolueaza in jurul Bunicii – care croseteaza la nesfirsit un ciorap-Axis Mundi – si al Laurei, studenta la Litere. Prin muzicalitatea si curgerea lui navalnica, poemul, care poate parea dificil din cauza arhitecturii complexe, capata o simplitate arhetipala sustinuta de personajele-tipuri umane recognoscibile cu usurinta. O poveste despre citeva zile din viata Laurei, scrisa in cheie postmoderna, cu stil si dezinvoltura.
„Crista Bilciu are ceva din fanatismul devotiunii absolute; ceva din terorismul si teroarea patimii totale; atita doar ca al ei e un fanatism de arta si o religie pentru arta. Cred ca e cea mai devoratoare cititoare de poezie dintre toti poetii tineri – cu dedicatie ferventa pentru poezia post-cartaresciana. Lucrul se vede in procesarile intertextuale care-i strabat toata „epopeea” cu care debuteaza. Se vede si in felul in care a stiut sa ia distanta fata de minimalismul, autenticismul si crizismul ori deprimismul de conventie biografista cu care se scrie azi. In conventie biografista scrie si ea, dar e un proiect biografist supus unui tratament fantasmatic ce impinge lucrurile in suprarealism. Nu, insa, intr-un suprarealism de imagine (acestea sint mai toate rezonabile), ci intr-un suprarealism de trama, de epos; un suprarealism al narativitatii care da in extaz imaginativ. E un pretext biografist transformat intr-un val-virtej imaginativ desfasurat pe o dinamica dimoviana si cu o verva incalificabila si inepuizabila. Verva sustine trama, trama sustine verva. E un circuit greu de oprit odata ce s-a pornit. Lirismul narativ si fantast al Cristei Bilciu e, pe cit de extravagant, tot pe atit de spectacular. Iar Crista e o poeta ce abia porneste. Amenintarea din «Introducerea» epopeii («dati-va la o parte!») e numai pe jumatate in gluma. Rezon!” (Al. Cistelecan)
„Cind am citit fragmente din textele Cristei Bilciu si-am aflat ca participa la un concurs, am si vazut-o cistigatoare. Originalitatea ei este uimitoare, dar cel mai mult m-a impresionat lipsa artificiilor, pretiozitatilor, «fitelor» poetice sau dimpotriva anti-poetice cu care majoritatea debutantilor isi fardeaza discursul. Naturaletea versurilor cucereste si cred ca este dintre cele care pot trece de la publicul curent al poeziei spre «cititorul obisnuit», atit de greu de vinat. Crista Bilciu afirma transant:«literatura te face curva». Ce sa-i faci? Asa cum stiti, cei care scriu isi asuma si riscuri...” (Horia Garbea)