Poezii

„Cu trecerea anilor, am observat ca frumusetea, ca si fericirea, este frecventa. Nu trece o zi in care sa nu ne aflam, pentru o clipa, in rai. Nu exista poet, oricit ar fi de mediocru, care sa nu fi scris cel mai frumos vers din toata literatura, dar, totodata, si pe cele mai nefericite. Frumusetea nu este privilegiul citorva nume ilustre. Ar fi cu totul neobisnuit ca aceasta carte sa nu gazduiasca cel putin un rind tainic, vrednic sa te insoteasca pina la sfirsit.” (Jorge Luis Borges)
Creatia poetica a fost pentru Borges, cum singur a marturisit, prima si ultima sa mare iubire. Prin intermediul ei il cunoastem pe autor in intimitatea personalitatii sale, cu o intensitate lirica unica in formularea mereu innoitelor teme, motive si simboluri: cultul strabunilor, pasiunea cartilor, labirintul, spada, oglinzile, tigrul, jocul de sah, trandafirul, riul heraclitean, timpul circular, uitarea si memoria, orbirea, batrinetea si moartea.
Fiecare poem din perioada maturitatii este o sinteza a intregului sau univers fascinant, aflata intr-o necontenita reconfigurare caleidoscopica, in care ne implica si ne include, facindu-ne partasi la asumarea si continuarea traditiei prin acele note personale (ale lui si ale fiecaruia dintre noi).