Documentul, gândit de Comisia Biblică Pontificală ca un studiu în profunzime al temei raportului dintre Vechiul şi Noul Testament, vine să ofere „un ajutor important atât într-o problemă centrală a credinţei creştine, cât şi pentru însemnata căutare a unei înţelegeri reînnoite între creştini şi evrei” – arată Cardinalul Ratzinger în prefaţa lucrării. Într-adevăr, „în teologia Părinţilor Bisericii, problema unităţii interioare a Bibliei unice a Bisericii, formată din Vechiul şi Noul Testament, era o temă centrală.
Maniheii, în schimb, propovăduiau un creştinism al cărui Cristos nu avea nevoie de mărturia profeţilor evrei. În acest context Sfântul Ambrozie i-a făcut cunoscută lui Augustin o interpretare a Vechiului Testament care făcea transparentă înspre Cristos Biblia lui Israel, depăşind nu doar scandalul exterior al formei literare nesatisfăcătoare a Bibliei Vetus Latina, ci mai ales scandalul interior al unei cărţi care se arăta acum a fi mai mult decât un document al istoriei de credinţă a unui popor anume, cu toate greşelile şi revoltele lui: era glasul unei înţelepciuni care venea de la Dumnezeu şi care se adresa tuturor” – mai arată Cardinalul Ratzinger în acelaşi loc. Documentul este structurat în trei mari capitole (I. Sfintele scripturi ale poporului evreu, parte fundamentală a Bibliei creştine; II. Teme fundamentale ale scripturilor poporului evreu şi acceptarea lor în credinţa creştină; III. Evreii în Noul Testament) şi se încheie cu parte de concluzii generale şi orientări pastorale.
Prefață: Joseph Ratzinger